Am vazut tarziu leapsa la registru de preocupari personale de la Varabiescu, care ma banuieste de sedentarism iar eu, ca sa fiu corporate, “nu comentez”.
In realitate, Razvan ar putea avea ceva dreptate, dar cu referire la ultimii 5 ani, unde miscarea este cam invers proportionala cu numarul de ore petrecute la tastaturi si monitoare, terminale care inca nu s-au inventat atat de portabile pe cat mi-as dori.
Ca regula, mi-a placut sa imi cheltui energia prin miscare, hai sa nu-i zic “sport”, insa irosita cu folos. Spre exemplu alergand, daca aveam la capatul traseului ceva la care trebuia sa ajung mai repede, sau pur si simplu imi placea aerul curat mai mult decat autobuzul.
La bunici in vancanta imi placea sa alerg pana la o brutarie aflata pe la 3-4 km si asta traversand niste vii sau poiene de fan cosit sau nu. In liceu imi facusem la Bucuresti o obisnuinta sa alerg vara sau iarna de la o statie de metrou aflata la iesirea spre Pitesti, Pacii, pana pe spatiile verzi (alteori albe de zapada) de la Politehnica ( 3 statii de metrou), si inapoi, dupa o scurta pauza.
Mi-a placut bicicleta, iar prima a fost un Pegas pin ‘79 (aveam vreo 9 ani), la care am tinut atat de tare ca si acum o mai am pe undeva pe la bunici. Am si acum bicicleta, dar din pacate ma uit la ea mult mai des decat o folosesc, pentru ca mersul cu ea se intampla cand nu merg fetele la scoala. Dupa 8.30 daca fac o tura prin Herastrau intru peste programul AdPlayers.
In liceu mai foloseam ganterele unui prieten, iar in facultate mi-am facut singur doua cu cate 8 discuri serioase, cu care m-am simtit foarte bine mai ales in sesiuni cand faceam tot atata sport sau miscare cata fac si astazi 
Din pacate astazi nu mai am gantere, bicicleta rugineste iar Razvan m-a prins. Sa-i prind si eu pe tizul meu Iulian Trasa, Florin Dumitrescu, Cristi manafu ?
