Ador blogurile advertorial. Asa cum exista publicatii care au continut editorial si publicatii cu anunturi publicitare cred ca astfel de bloguri cu anunturi ar fi si ele la mare cautare. In fond nu este la indemana sa fii la curent cu ce evenimente au loc, cele mai multe dintre ele - cu taxa.
Multe dintre astfel de bloguri nici macar nu semnalizeaza continutul cu PROMO sau Publicitate. Pentru ca, nu-i asa, este mai tare ca un eveniment sa fie recomandat, nu? Asa ca sub masca bine afisata cu editorial de calitate ele recomanda sa ne ducem la foarte multe evenimente cu taxa, in loc sa ne argumenteze de ce ne-am duce. Sa ne vanda mai intai cine sunt oamenii care vin sa vorbeasca, cine sunt oamenii care vin sa asculte.
Ma indoiesc insa ca un cititor inteligent mai poate fi pacalit usor cu un Promo de 2 bani vandut ca un Must Have de aur.
Preluat si de: Cristi Manafu
februarie 16, 2008 la 12:12 pm |
Pacat ca n-ai continuat postul …. pentru ca dupa ultima fraza puteau urma multe “arsetiuni interesante”.
Inceputul e si el corect dar dupa parerea mea incomplet, pentru ca desi exista “publicatii cu anunturi publicitare” care pot fi si pe bloguri (si probabil cu mare cautare cum zici tu) … blogurile nu trebuie musai sa le reproduca doar pe acestea. Pentru ca chiar daca blogurile ar fi doar o posibilitate tehnica de a pune pe marele www forme ale unor produse “offline” tot n-am vorbi doar de anunturi publicitare. Exista forme offline in care info/parerea repectiva e inspirata “specific” s nu exista cutuma P-ului. Avem carti in care subiectele sunt sau nu dezvaluite, bibliografii mai multsau mai putin citate,motivatii mai mult saumai putin clare, avm tablouri cu “personaje” neidentificate, avem poezii cu muze neclare, opinii din experiente personale, subiecte lansate maimult sau mai putindezinteresat.
Nu cred ca trebuie de fiecare data sa ne apucam sa cautam locul exact al “scundei taverne mohorate” sau identificare posesorului “ochilor mari si umezi” …. cred ca in fiecare forma de exprimare umana se stabileste o conventie intre emitatorul inteligent, si receptorul inteligent si ca aceasta conventie se “negociaza” de fiecare data in functie de mesaj, suport, contex.
De aia avem mai multe note de subsol in cartile considerate mai “stiintifice”, de aia la lucrarile mari avem nevoie de prefete, de aia s-au inventat “anexele” la documente, si tot d’aia auzi in conversatii interpersonal “parereamea”, zic asta pt ca”, “eu unu…” .
Da tu ai dreptate pot fi utile colectii de informatii marcate cu P sau cu antet “informare”, dar in acelasi timp pot fi utile si impartasiri de experiente personale. Poti spune “vizitati Londra” sau poti spune “eu am fost la Londra”, dar cazul al doila vei fi citit “subiectiv” indiferent daca pui P sau nu, tocmai pentru ca cititorul e si el “inteligent”.
Dincolo de relatia asta: emitator – receptor pot intr-adevar exista interventii ale statului (sub diverse explicatii gen fiscalitate) sau ale diverselor “organisme de rigoare” care nu sunt neaparat interesate de mesaje ci de foma lor si atunci putem avea o presiune suplimentara in sensul “stabilirii de cutume” … dar imi place sa cred ca astea nu vor sa ucida mesajul. Nu stiu daca tu ai avut situatii … dar mie mi s-a intamplat sa am spre ex profesori caresa fie interesati de bibliografie si aranjare in pagina si nici azi nu-s convins ca … mesajul a fost sau nu receptat.
Daca nevoia de P apare de la cei care au citit mesajul (deci au calitatea de cititori) este absolut justificata cerea de P, si este de datoria emitentului sa analizeze acest feedback dar cred ca ar trebui evitate solicitarile de P de la cei care … nu cauta decat P-ul
februarie 16, 2008 la 7:25 pm |
Jos palaria Cristi. Ma bucur ca ai intervenit pentru ca postul meu se dorea un semnal de deschidere a unei discutii pe care mi-as dori sa o facem in publicitate, poate cu inca 2-3 voci valoroase, sociologi sau oameni de cercetare. Cred ca ai inceput deja analiza de fond. Era si normal prin natura expertizei tale sociologice.
Breasla “parvanilor” – intelegand prin asta oamenii de cercetare in publicitate printre care te numeri si tu – este posibil sa aiba deja si cazuri concrete in zona analizei de comunicare comerciala pe blog. Cu atat mai mult cu cat acest canal a devenit peste noapte in egala masura pol de opinie si suport de publicitate.
In plus, incep sa conteze si ca impact. Daca pana acum am avut de a face cu vedete care genereaza audienta publicatiilor, deja incepem sa avem vedete care genereaza audienta propriilor “publicatii” online- jurnalele despre care vorbim, unele cu audienta peste publicatii locale spre exemplu.
M-am convins de asta dupa ce am dat o tura blogurilor “cu opinii independente” si am vazut ca o parte dintre acestea reprezinta nu atat meseriile sau grupurile sociale din care fac parte autorii, ci chiar companiile sau interese comerciale ale unui grup privat, pe care le reprezinta sub forma unui blog.
Avem deja multe cazuri care au inceput ca bloguri si loc de dezbatere, dupa care au devenit peste noapte veritabile instrumente de marketing si varfuri de lance de comunicare comerciala, neasumate de autori, altfel ar face blog afacerii respective nu-i asa? Avem doar un fel de website-uri de vanzare a unor produse si servicii, ascunse doar de masca unui blog de dezbatere personal.
februarie 18, 2008 la 12:42 pm |
mai usor cu “parvani” pe scari
Cum spuneam nu cred ca e o problema care sa fie “decisa” de un “sfat al inteleptilor” ci cred ca se defineste in relatie “tziitor de blog” cititor de blog. Dar asta nu inseamna ca nu pot exista si pareri generale
februarie 18, 2008 la 1:36 pm |
Am zis “parvani” pentru ca se citeste mai cu placere decat cercetatori …
E clar ca e loc de o dezbatere. M-au convins atat interventia ta cat si a lui Cristi Manafu.
martie 4, 2008 la 3:53 am |
[...] faca un ban de pe urma reclamelor, e greu de spus ce-i intr-adevar continut veritabil si ce nu e. Apar tot mai des editoriale de gen reclama (blogvertoriale sau bloguri-advertorial), in care oamenii povestesc nonsalant cat de buna e masina [...]